Cate zile sunt in an

Incepand de azi, site-ul nostru gazduieste in aceasta pagina creatiile unui (alt) tanar student, Eusebiu Vinereanu, reunite sub titlul de “Cate zile sunt in an” Nu pot anticipa parerea voastra despre ele, insa mie mi-au placut, drept urmare o sa le public. Din ce am inteles, fiecare capitol este de fapt o povestire diferita de celelalte, atat ca stil cat si ca si continut. Primul capitol se numeste “Pietre”. Vom anunta imediat ce urmatorul capitol va fi publicat. Enjoy. Or not.

Drum. Piatra. Pantof. Praf. Piatra. Mers. Piatra. Merg pe drum, cu praful atingandu-mi pantofii in timp ce merg. Piatra ramane. Piatra ma vede cum vin, piatra ma vede cum ma duc. Dar ea nu imi vorbeste, nici nu ma urmeaza. Doar sta, martor singular al drumului meu. Ea e lumea, drumul meu este viata.Eu pot sau nu pot sa schimb piatra. Ea poate sau nu poate sa ma schimbe pe mine. Eu pot s-o arunc, pot s-o cioplesc, sau pot s-o ignor. Ea poate sa ma ignore, sa-mi sparga capul sau sa se lase aruncata de mine. Ei nu-i pasa de drumul meu, mie nu-mi pasa de ea. Piatra poate fi folosita de altii, sau de ceilalti impotriva lor. Eu doar plec, crezand ca o las in urma, numai s-o vad in fata iar. Ma uit in spate, e acolo. Oriunde ma uite, ea este prezenta. Peisaj de piatra. Piatra care este lumea este omniprezenta intr-o lume de piatra. Sunt singur. Singur intre pietre. Ele vorbesc intre ele, eu vorbesc cu ele. Dar este doar tacere. Ele au ales asa. Eu vreau pe cineva in jurul meu. Si vad. Vad? Nu. Atunci? Visez? Da. Ne vad pe amandoi intr-o lume de pietre.Trist, noi doi in acest peisaj de calcar. Dar am fi amandoi. Ce ar mai conta? Am fi noi doi si piatra. Noi doi langa lume, inconjurati de lume, facand parte din lume. Pac! Au! Trezeste-te! Nu vreau! Visele iti fac rau. Numai visele le mai am. Ai avut tot, acum ai doar pietre. Am avut tot, acum am doar pietre. Pietre, pietre. Lumea-i de piatra. Eu sunt de piatra, tu esti de piatra, avem toti o inima impietrita. De asta visez. La ce visezi? La o lume diferita. Fara pietre? Da. La o lume de apa! Apa e viata. Apa te ineaca. Apa te hraneste. Prefer pietrele. Pleaca, lasa-ma singur. Nu pot. Noi doi suntem tot una. Nu e adevarat. Daca era asa nu-ti spuneam sa pleci. Pleaca. Nu pot. Eu tot vreau apa. Pietrele iti sunt mai de ajutor. De ce? Apa trece, pietrele raman. Pietrele sunt macinate, apa nu se risipeste niciodata. Apa se face otrava. Piatra te striveste. Apa te ineaca.Piatra te sufoca. Apa te inunda. Piatra te insangereaza. Taci. Tu sa taci. Parca avem 5 ani. Dar cati avem de fapt? Nu stiu. Ia niste pietre si hai sa numaram. Iar pietre? Cu ele poti sa numeri, apa e prea imateriala.Nu incepe, pot sa numar si raurile. Esti irational. Esti de piatra. Mersi. Tristetea e ca un bolovan, iti pica-n cap si ramane atarnat de gat. Si fericirea-i ca un rau, fuge mereu de tine. Aici suntem de acord. In sfarsit. Mai visezi? Nu, acum sunt doar eu cu mine. Vrei sa spui cu mine. Tu esti eu. Deci vorbesc singur. Da.
De ce vorbesc singur? Vreau sa imi gasesc companie in propriile trairi? Vreau sa gasesc pe cineva in realitate? Asta oare e realitate?Ce de pietre. Trebuie sa fie realitatea. Am auzit ca ea e neinduratoare si rece. Si sta pe loc mereu. Numai prin vise mergem mai departe. Ciudat. Tocmai am visat. Si tocmai am plans. Apa a cazut pe piatra,dar piatra nu s-a suparat. Sau s-a suparat, dar nu o arata. Ciudat iar. Piatra nu e rea, piatra arata compasiune. Intelegere. Nu tipa, nu vocifereaza. Nu urla. Tace. Si-si vede de viata. Poate d-asta traiesc asa mult pietrele.Dar nici ele nu traiesc la nesfarsit. In final doar apa ramane. Si poate nici ea. Si ea trebuie sa moara. Totul moare dupa ce s-a nascut. Apa, noi, pietrele…