Sa ne amintim de joaca VI - Wolfenstein 3D, de Icey

Intre serviciu, cautari de apartament, dormit, baut si petrecut mi-am facut si ceva timp de activitati care denota lipsa acuta de viata.Printre tona de lucruri auto-distructive(uitatul pe pereti, oftatul, messengerul, fifa) si-a facut loc si o repriza de Counter-Strike. Pe care il joc mai prost decat joaca Alexius Pro Evolution Soccer (am dat un exemplu). Si cum injuram eu ca nu pot sa fac cu pistolul un nenorocit de terorist echipat cu un sniper mi-am adus aminte ca intr-o vreme eram chiar bun la genul asta de shootere. Intr-o vreme antica si de demult de fapt (Nu pun aici la socoteala Call of Duty si Max Payne totusi). Era o vreme in care mouse-ul nici nu avea ce cauta in astfel de jocuri, in care story-ul era la…fel de inexistent(dar macar era, fata de CS) si in care aveai satisfactia ca omori niste nazisti nenorociti. Satisfactie care a mai rasarit din diverse locuri in decursul timpului, insa, la fel ca in majoritatea lucrurilor, prima oara nu se uita. Si la mine prima oara a fost(repet pentru cei care necesita control oftalmologic amanuntit sau o intalnire cu psihiatrul) Wolfenstein 3D.

Daca imi aduc aminte bine, jocul era de fapt o trilogie, din care primul episod era shareware. Ca mai toate joculetele de atunci, era nevoie de publicitate, de unde si un free content destul de voluminos. Pacat ca nu s-a pastrat traditia si acum avem demo-uri de 10 minute/joc. Pentru necunoscatori, Wolfenstein este un castel. Nu stiu sigur daca este chiar acelasi cu castelul lui Hitler (a existat in realitate un castel cu un nume apropiat care imi scapa acum), insa s-ar potrivi, deoarece jocul se defasoara in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Personajul principal este un nene (a se vedea in figura de mai sus cum arata - uitati-va intre vieti si sanatate) pe nume William Blazkowicz, spion al Aliatilor, aflat in misiunea de a…scapa din inchisoare si de a distruge regimul. Simplu, nu? Teoretic da, dar nu si atunci cand n-ai decat un cutit si un pistol furat. Oricum, e un joc, deci tot trebuie sa reuseasca el pana la urma, ca altfel n-ar mai fi un joc interesant. Desi are numele unui singur castel, jocul ne poarta in 3 locuri diferite pe parcursul a trei episoade. Wolfenstein, Hollehammer si buncarul de sub Reichstag. Buncar sub care ghici pe cine gasim. Un fiu de vames, cu talent artistic, un pic cam coleric si…imbracat intr-un costum de robotel dictatorial. Ghiciti voi numele(Imaginea de jos va da un mic spoiler).

Ca si gameplay…nu e foarte mult de spus. Se joaca exclusiv din tastatura, fiecare episod are vreo 10 “planse”, existand la sfarsitul fiecaruia cate un “boss” pe care trebuie sa-l omori neaparat (ce lume violenta).In rest, pac pac. Si fiti atenti si la scor, ca-i bun si ala. Sa nu mai spun de intrari catre locuri secrete (inclusiv planse secrete). Exista si ciudatenii in joc, precum structura unor planse care, vazute de sus sunt de fapt mai multe svastici una langa alta, lucru care a starnit ceva controverse dar este normal fiind vorba de un castel…nazist.

In concluzie, este primul joc din genul lui, este cu nazisti, este 3D(pe bune) si ofera cateva ore de joc bune.I-as da 10, dar conteaza pentru mine si story-ul care este prea american. Prea un singur om trebuie sa faca tot. Fiind genul de joc la care story-ul este mai putin important, ma vad nevoit sa-i dau doar un 8.

Daca vreti sa-l jucati, luati-l de aici . Credeti-ma pe cuvant, merita fiecare minut. Urmeaza un joc care mie mi-a placut enorm, unul din putinele serii de jocuri care au rezistat pana astazi de fapt. I give you : Prince of Persia 2 - The Shadow and the Flame. Pe data viitoare. Si apropo, lasati si voi commenturi cu jocuri vechi despre care ati dori sa cititi.