Recenzie: The Dark Knight
Cred ca v-ati saturat de cate ori ati auzit ca s-a vorbit despre filmul asta. Calmati-va, acum se va vorbi si mai mult, si daca n-o sa incepeti sa vomitati lilieci mai aveti mult de parcurs.
Ce a facut din filmul asta o mare manie? Da, era de asteptat ca se va face mare tam-tam pe seama lui, dar ce a facut totul sa ajunga la proportiile astea monstruoase? Moartea lui Heath Ledger. N-a mai fost atata zarva de cand a murit Brandon Lee in timpul filmarilor pentru The Crow. Hah, amandoi au murit la 28 de ani, ambele personaje vin din carti de benzi desenate, ba chiar si machiajul personajelor in film seamana, oarecum. Se aude ceva de un Club 28 al actorilor, care sa rivalizeze cu Club 27 al muzicienilor?Ah, si inca ceva: cine a profitat cel mai mult din chestia asta? Aia care lucreaza la chestia aia, care are o sigla mare cu WB.
Filmul urmeaza noua regula de la Hollywood, are o durata plictisitor de mare si este prezentat intr-o maniera intunecato-goth-punk. Prima jumatate poate fi considerata mai mult un omagiu adus lui Heath, ca oricum nu se intampla nimic important, iar Joker are voie sa iasa in evidenta asa. Christian Bale nu-mi place in rolul lui Batman, nu-mi place deloc si gata. Fizic, nu mi se pare ca asa ar trebui sa arate Batman/Bruce Wayne, iar felul in care vorbeste cat poarta costumul(care parca incearca sa-i cuprinda mutra cat mai mult) de rozatoare zburatoare e de-a dreptul….”uuurgh”. Aaron Eckhart mi s-a parut interesant in rolul lui Harvey Dent, he was a fresh breeze. Maggie Gyllenhaal, pe de alta, mi s-a parut o aparitie stearsa, neinteresanta si plictisitoare(serios, nu puteau sa gaseasca alta actrita?). Cu Gary Oldman m-am obisnuit atat de mult incat ii inghit orice rol(desi a jucat decent), iar Michael Caine joaca un Alfred haios si adevarat. Pe scurt, toti actorii joaca la nivelul acceptabil, doar Heath Ledger ce iese in evidenta ca un mac intr-un lan de grau.
Ca sa tot sterg praful care nici nu apuca sa se aseze pe cosciugul unui om mort, mai vorbesc putin despre nea’ Ledger. Au tot fost dezbateri care Joker e mai bun - Heath Ledger sau Jack Nicholson. Well, my dearies, aproape ca vorbiti de doua lucruri diferite, iar eu cred ca amandoi sunt cei mai buni. Jack Nicholson a interpretat un Joker canon, luat fix din benzile desenate, iar Heath Ledger a jucat un Joker maniacal, care starneste sentimente de frica si repulsie cum apare in peisaj. Ce-i drept, numai Jokeru’ asta nou mi-a dat ceva din sentimentul ala de frica pe care-l aveam cand eram copil si ma uitam la episoade din Batman.
Dar, sincer, nu vad de ce se tot agita oamenii cu filmul asta. E deja primul in topul IMDB. Pentru ce? E mediocru, il consider putin deasupra notei 7. Acum agentii de publicitate nu fac altceva decat sa se imbogateasca din moartea unui actor in timp ce-i mai impung cadavrul cu un bat. Deja valul a cuprins planeta si a scapat de sub control. Eu ce fac? N-am sarit in caruta cu ceilalti, ii observ de la distanta.
Astept un val nou de preoti aruncati de la etaj pe motiv de “betmen, betmen”.

Sunt in mare parte…sau mai exact in “toata partea”, daca pot sa ma exprim asa
, de acord cu tine. Christian Bale de’a dreptul anost. Cel putin mie nu’mi place de nici o culoare si spun asta mereu, chiar de ma lovesc de ideea ” ah, viziune ingusta - ma limitez?! Daca nu’mi place mie nu inseamna ca nu o fi bun (nu! :-”) “.
La fel si don’soara; nu are nici sare nici piper…si nici macar oregano ( e unul dintre condimentele mele preferate).
Toata agitatia din jurul filmului e in mare parte datorata lui Heath si disparitiei sale premature si neasteptate (hai ca o dau in limbaj de carton si lacrimogeno-siropos pe deasupra), din pacate.
Anyway, rest in peace ( imi placea enorm).